Oboseala Adrenală: Mit sau Realitate?

17 Jan, 2026 | Stil de viață | 0 comments

Oboseala adrenală este un termen folosit des în conversațiile despre sănătate atunci când oamenii descriu simptome precum oboseală persistentă, somn neodihnitor sau dificultate de concentrare. Ideea sugerează că stresul cronic ar putea „epuiza” glandele suprarenale, scăzând producția de hormoni precum cortizolul.
Deși conceptul pare plauzibil pentru mulți care se confruntă cu oboseală constantă, comunitatea medicală îl privește cu scepticism. Pentru a înțelege dacă oboseala adrenală este o afecțiune reală sau doar o interpretare greșită, trebuie analizată literatura clinică despre insuficiența adrenală, cauzele ei și mecanismele reale care stau la baza oboselii cronice.


Ce Este Insuficiența Adrenală?

oboseala adrenala

Insuficiența adrenală este o afecțiune medicală diagnosticată, definită prin producția insuficientă de hormoni suprarenalieni, în special cortizol. Aceasta poate fi:

  • Primară, cum este boala Addison

  • Secundară, cauzată de disfuncții ale glandei pituitare sau de tratamente precum glucocorticoizii

Cazuri clinice au documentat insuficiența adrenală primară apărută în contexte precum sindromul antifosfolipidic, însoțită de simptome severe precum oboseală intensă și slăbiciune [1][2][3].

Atât insuficiența adrenală primară, cât și cea secundară se pot manifesta prin oboseală accentuată, pierdere în greutate și alte simptome sistemice [4].
Aceste manifestări sunt adesea confundate cu ceea ce mulți numesc „oboseală adrenală”, dar ele provin din boli documentate, nu din epuizare cauzată exclusiv de stresul cotidian.


Rolul Stresului și Dereglărilor Hormonale

Stresul influențează direct axa hipotalamus–pituitară–suprarenală (HPA), declanșând reacții hormonale care pot afecta energia și starea generală. Stresul cronic poate altera funcționarea normală a axei HPA, contribuind la apariția oboselii [5].

Cercetările arată că dereglările hormonale și inflamația sistemică (inclusiv niveluri crescute de citokine proinflamatoare) sunt frecvente în bolile cronice—acestea pot alimenta un ciclu continuu de oboseală [6][7].

Există și variații considerabile în secreția de glucocorticoizi și în eficiența terapiilor de substituție. Noi sisteme de administrare a hidrocortizonului încearcă să imite ritmul circadian natural al cortizolului, oferind o calitate mai bună a vieții pacienților [8].

Prin urmare, simptomele de oboseală pot avea legătură cu reglarea hormonală, dar termenul „oboseală adrenală” simplifică excesiv un mecanism mult mai complex.


De Ce Este Contestat Conceptul de Oboseală Adrenală

Deși este foarte popular în media, termenul „oboseală adrenală” nu este recunoscut în literatura endocrinologică. Experții susțin că simptomele atribuite acesteia sunt mai degrabă expresia altor condiții medicale precum:

  • tulburări de somn

  • depresie

  • infecții cronice

  • inflamație de cauză sistemică [5][6]

Evaluarea corectă a oboselii trebuie să ia în calcul interacțiuni complexe între sistemele neuroendocrin și imunitar [9].

O atribuire greșită a diagnosticului poate afecta negativ pacientul. De exemplu, simptome precum oboseala ar putea fi semnale ale unei alte afecțiuni care necesită investigații suplimentare [10].


Concluzie

Conceptul de „oboseală adrenală” rămâne controversat și este adesea confundat cu insuficiența adrenală, o afecțiune reală și bine documentată.
Oboseala poate apărea în multe boli cronice și are multiple cauze posibile. Pentru o evaluare corectă și o gestionare eficientă, este necesară o abordare medicală completă, care să exploreze toate posibilitățile.

Citește și: Scorțișoara: beneficii pentru sănătate

0 Comments

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

[1] Løvås, K., & Husebye, E. (2003). Replacement therapy in Addison’s disease. Expert Opinion on Pharmacotherapy, 4(12), 2145–2149. https://doi.org/10.1517/14656566.4.12.2145
[2] Baek, S., Noh, J., & Heo, Y. (2024). Prevalence of Adrenal Insufficiency in Korean Patients Undergoing Total Knee Arthroplasty. Annals of Geriatric Medicine and Research, 28(1), 20–26. https://doi.org/10.4235/agmr.23.0123
[3] Alameri, M. et al. (2024). Primary Adrenal Insufficiency Following Bilateral Adrenal Hemorrhage Secondary To Antiphospholipid Syndrome. Journal of the Endocrine Society, 8(Supplement_1). https://doi.org/10.1210/jendso/bvae163.270
[4] Warriach, S. et al. (2020). Unusual case of antiphospholipid syndrome presenting as adrenal insufficiency. BMJ Case Reports, 13(3). https://doi.org/10.1136/bcr-2019-233631
[5] Felicetti, F. et al. (2021). Stress Axis in the Cancer Patient: Clinical Aspects and Management. Endocrines, 2(4), 502–513. https://doi.org/10.3390/endocrines2040044
[6] Matura, L. et al. (2018). Biological Mechanisms of Fatigue in Chronic Illness. Biological Research for Nursing, 20(4), 410–421. https://doi.org/10.1177/1099800418764326
[7] O’Higgins, C. et al. (2018). The pathophysiology of cancer-related fatigue. Supportive Care in Cancer, 26(10), 3353–3364. https://doi.org/10.1007/s00520-018-4318-7
[8] Jameson, D. (2016). Persistent Burnout Theory of Chronic Fatigue Syndrome. Neuroscience & Medicine, 7(2), 66–73. https://doi.org/10.4236/nm.2016.72008
[9] Skoglund, O. et al. (2022). Fighting Fatigue in Systemic Lupus Erythematosus. Journal of Clinical Medicine, 11(18), 5300. https://doi.org/10.3390/jcm11185300
[10] Reactions Weekly (2011). Carbamazepine. &NA;(1348–1349), 11. https://doi.org/10.2165/00128415-201113480-00032